Problema copiilor vulnerabili din România este printre cele mai vechi și cunoscute atrocități care se întâmplă în țara noastră. În anii comunismului, orfelinatele groazei au făcut înconjurul lumii și astfel, câțiva, foarte puțini copii, au avut norocul unei vieți mai bune. În anul 2023, încă avem aproximativ 10.000 de copii care intră anual în sistemul de protecție.

În tot acest timp, sistemul de protecție a copilului nu a fost revoluționat pentru ca astfel de traume colective să nu mai aibă loc. Din contră, el s-a depreciat, iar soarta copiilor de a primi cu adevărat o șansă a rămas în mare parte pe umerii organizațiilor neguvernamentale. Este cunoscut faptul că în sistemul clasic de protecție este o lipsă acută de personal, empatie, grijă și pregătire, cu un rezultat dezastruos asupra copiilor care intră în acest sistem.

Programele de prevenire a separării copilului de familie ar trebui să fie unele complexe, cu intervenție în profunzime. Există bune practici la nivel mondial, unele sunt chiar implementate cu succes în România de către sectorul neguvernamental. În ciuda efortului continuu de a strânge resurse pentru a le putea implementa, capacitatea organizațiilor de a acoperi cât mai mulți beneficiari rămâne limitată, fiind necesar să se intervină la nivel guvernamental, prin implementarea și bugetarea acestor programe.

Locul unui copil este în familia biologică, cu excepția situațiilor precum decesul părinților sau a celor în care separarea se produce datorită abuzurilor sau neglijenței. Cauzele separării copilului de familie în România sunt diverse, însă cea mai accentuată este sărăcia.

Orfelinatele care au rămas active nu reușesc să ofere o viață decentă copiilor. Dacă unii copii sunt preluați în cadrul organizațiilor în sistem familial, restul rămân în aceste centre care nu pot reproduce familia și nu oferă strictul necesar celor mai vulnerabili dintre copii. Copiii care cresc în instituții de stat au nevoie de un proces de reabilitare, condițiile de trai în aceste instituții fiind foarte grele. Aceștia au nevoie de terapie pe perioadă îndelungată pentru a fi reintegrați în societate ca adulți responsabili, aceasta fiind o altă lacună majoră a sistemului de protecție.

Conform Eurostadt, peste 40% dintre copiii din România sunt la risc de sărăcie și excluziune socială. Numărul copleșitor care se ridică la peste 1 milion de copii aflați în această situație, sau numărul de aproximativ 10.000 de copii care intră în sistem anual, reprezintă o dovadă a incapacității de a aborda și interveni eficient în acest aspect vital pentru societatea noastră. Viitoarele generații sunt private de dreptul la o viață decentă.

Aproximativ 10% dintre copiii din mediul rural se culcă de multe ori flămânzi, dar acesta nu este un subiect de interes pentru politicieni.

Situația familiilor vulnerabile este un cerc vicios generațional, în care acestea nu cunosc posibilitatea unei alte vieți, nu-și cunosc drepturile și oportunitățile, nu au acces la educație, perpetuând tragedia la nesfârșit. Iar problema lor nu se oprește aici, aceștia fiind marginalizați de societate, lucru care diminuează semnificativ șansele că ei sau copii lor să aibă o viață normală.

În mai multe țări precum Olanda și Anglia, sistemul de protecție alternativă s-a combinat cu cele pentru vârstnici și animale. Astfel, gradul de satisfacere al nevoilor fiecărui segment a fost îmbunătățit, iar logistica ușurată, într-o mișcare inovativă și demnă de replicat, în care fiecare categorie contribuie la nevoile celorlalte două categorii.

NOA dorește să lucreze pentru:

• Revoluționarea sistemului de protecție alternativă și renunțarea la orfelinate;
• Centre intersecționale;
• Facilitarea și promovarea adopției;
• Acces la educație și condiții de trai decente pentru toți copiii;
• Acces la sănătate pentru toți copiii;
• Dezvoltarea programelor integrate de prevenire a separării copilului de familie: programe pentru deprinderea vieții independente, suport pentru realizarea actelor, obținerea drepturilor; monitorizare, consiliere și suport constante; programe de terapie; suport pentru îndeplinirea activităților cotidiene și pentru situații de urgență; formare profesională;
• Educație parentală;
• Campanii anti-bullying;
• Centre pentru copiii din medii vulnerabile;
• Promovarea drepturilor copiilor și a intervenției în caz de abuz;
• Dezvoltarea unor programe prioritare pentru copiii care ies din sistem, care să ofere suport real și permanent în reintegrarea lor în societate.

Copiii din România au nevoie de ajutor!

Alătură-te NOA în această misiune!