Spitalele au rămas fără fonduri, profesorii sunt una dintre cele mai prost plătite categorii profesionale din România, bătrâni singuri și copii ai nimănui zac legați de paturi și putrezesc de vii în propriile dejecții, polițiștii vând cocaină la colț de stradă, judecătorii se droghează la aceeași masă cu interlopii, marile orașe sunt suprapopulate și au devenit aproape de nelocuit.

Suntem în continuare fruntași în Uniunea Europeană la numărul de morți în accidente rutiere, la victime ale violenței domestice și morți infantile în spitale. Dar suntem codași la kilometri de autostradă pe cap de locuitor, pădurile continuă să fie masacrate și speciile protejate transformate în trofee de vânătoare.

Iar toate acestea se întâmplă în timp ce singurele măsuri reale pe care le ia Guvernul pentru a depăși criza deficitului bugetar sunt împovărarea mediului de afaceri și a cetățenilor prin creșteri de taxe. Primarii își văd în continuare de afacerile cu firme de casă, evaziunea fiscală continuă să fie tolerată pentru firmele abonate la bani publici, în toată țara continuă să fie schimbate borduri, să se toarne asfalt care crapă a doua zi și să se organizeaze târguri de Crăciun cu „milioane de beculețe”.

M-am implicat în ultimii ani în apărarea drepturilor câinilor fără stăpân. Nu credeam că ororile pe care mi-a fost dat să le văd vor depăși zona adăposturilor de animale finanțate din bani publici. Deși toate studiile științifice arată contrariul, ma amăgeam cu speranța că violența, cruzimea pe care statul român le manifestă față de animale nu se vor răsfrânge asupra noastră mai mult decât sub forma torturii psihice și a efortului de a îngriji niște animale care altfel ar fi omorâte în chinuri pentru profit.

În vara aceasta am înțeles că situația este mult mai gravă și că suntem în pericol. Că viața noastră, a oamenilor obișnuiți, este în pericol. Că dacă vom supraviețui unui spital infect, putem avea neșansa să trecem pe lângă o stație GPL a vreunui greu dintr-un partid de la putere. Sau să ieșim în calea bolidului vreunei beizadele care tocmai a mituit un polițist care l-a lăsat să se urce la volan și să conducă sub influența drogurilor. Sau să fim împușcați de vreun vânător influent care, mai nou, dorește să aibă dreptul de a deține un număr nelimitat de arme, de a le monta sisteme laser și amortizoare și de a le folosi și sub influența drogurilor sau alcoolului (proiectul a trecut deja de Senat). Iar dacă scăpăm vii din toate astea și ajungem la pensie, riscăm să ajungem pe mâna vreunui Godei.

Gradul de corupție al reprezentanților instituțiilor cheie ale statului de drept din România a atins cote fără precedent. Iar românii sunt în pericol. Suntem în stare de asediu. În lăcomia ei tot mai mare și fiind din ce în ce mai ruptă de realitate, clasa politică atentează din ce în ce mai grav la viața și la siguranța noastră.

Eu am decis să mă apăr. Iar asta nu pot face combatând cu armele lor, oricât de inegală ar fi lupta.