Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) reprezintă o parte semnificativă și vulnerabilă a societății noastre, iar integrarea lor corespunzătoare în sistemul de învățământ este esențială pentru dezvoltarea lor armonioasă. Recent, un caz care a generat panică într-o școală din România a adus în discuție provocările legate de gestionarea situațiilor de criză în rândul elevilor cu CES, inclusiv lipsa pregătirii adecvate a cadrelor didactice. Din păcate, mulți profesori nu au competențele necesare pentru a face față acestor provocări complexe, iar soluția se află în organizarea de cursuri specializate pentru formarea acestora. Trebuie subliniat că este evident că toată comunitatea trebuie să se implice activ pentru a oferi sprijin copiilor cu CES.

Fiecare copil are dreptul la o educație echitabilă și la șanse egale de dezvoltare, indiferent de dificultățile sale de învățare, participare sau adaptare socială. Școlile trebuie să asigure resurse și un mediu inclusiv, astfel încât niciun elev să nu fie marginalizat. În același timp, comunitatea, părinții și instituțiile trebuie să fie pregătite să înțeleagă și să accepte nevoile acestor copii. O problemă majoră este „stigmatizarea” pe care o resimt deseori copiii cu CES, precum și teama părinților că viitorul acestor copii, ca adulți, rămâne incert. Lipsa unor politici clare de integrare socială și profesională contribuie la această stare de nesiguranță.

Întâlnirea de ieri cu specialiștii/părinții care lucrează cu tulburări din spectrul autist (TSA), ne arată că sunt multe probleme nerezolvate. Fiecare copil are particularitățile sale, iar suportul oferit trebuie să fie personalizat. Cazuri recente subliniază faptul că lipsa de acces la informație, sprijin și educație face ca mulți copii să rămână necunoscuți și neajutați.

Pe de altă parte, istoria ne arată că multe personalități marcante, considerate astăzi neurodivergente, au realizat lucruri mărețe. Un exemplu este Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791), un geniu muzical care și-a dezvoltat talentul de la o vârstă fragedă, în ciuda dificultăților de concentrare e (simptom intalnit adesea la pacientii autisti, dar nu numai), Mozart a demonstrat o sensibilitate și o receptivitate unică față de sunete, muzica sa fiind utilizată în terapiile de relaxare pentru persoanele sensibile.

Hans Christian Andersen (1805-1875), celebrul autor al poveștilor care ne-au încântat copilăria, precum „Rățușca cea urâtă” și „Mica sirenă”, este un alt exemplu. Andersen s-a confruntat cu dificultăți sociale și emoționale, dar a reușit să își folosească imaginația pentru a crea opere literare care au rezistat timpului.

Lewis Carroll (1832-1898), autorul cunoscut al „Alice în Țara Minunilor”, a fost și el un matematician strălucit, dar a manifestat comportamente care astăzi ar putea fi asociate cu spectrul autist sau alte forme de neurodivergență.

În fine, Albert Einstein (1879-1955), poate cel mai celebru fizician din lume, este un exemplu emblematic de persoană cu sindromul Asperger. Deși avea dificultăți în relațiile interpersonale și în exprimarea emoțiilor, inteligența sa și contribuțiile la știință au revoluționat fizica modernă.

Este important să recunoaștem că acești oameni, care au schimbat lumea, au reușit să își valorifice potențialul în ciuda provocărilor cu care s-au confruntat. Astăzi, copiii cu CES au nevoie de sprijinul nostru pentru a-și descoperi și dezvolta propriile talente. Stigmatizarea trebuie înlocuită cu înțelegere, iar lipsa de informare cu educație accesibilă pentru toți.

Este responsabilitatea noastră, ca societate, să ne asigurăm că acești copii nu sunt lăsați în urmă. Educația incluzivă și sprijinul comunitar sunt esențiale pentru ca fiecare copil să aibă o șansă reală la un viitor plin de oportunități.